Noiembrie-O plimbare prin pădure

Suntem în momentul de graţie al toamnei. Copacii dau un ultim şi fastuos spectacacol de culori şi de nuanţe, cerul devine tot mai grizonat, în timp ce soarele ia culoarea aurului topit. Pădurile răspândesc arome de frunze căzute, iar prin livezi mai miroase a mere ionatane şi a gutui. Toamna este deopotrivă anotimpul naturii, al morţii, dar şi al vitalităţii-o explozie de culoare şi frumuseţe, care parcă vrea să compenseze lumina tot mai slabă a soarelui şi pâclele dimineţilor cenuşii. Acum, natura ne pune la dispoziţie nu doar hrana îmbelşugată-ci şi resurse pentru a întrema sufleteşte şi pentru a ne regăsi echilibrul, contemplându-i armonia şi frumusetea, pe care din păcate, le privim tot mai rar. Fiecare culoare a lui Noiembrie, lumina solară, mirosurile, ori chiar frigul şi brumele, au efecte terapeutice, dacă sunt folosite în mod înţelept. De fapt, arta de a „supravieţui” în fiecare anotimp este arta de a şti să-i găseşti avantajele pe care să le foloseşti din plin.

Poate nu aţi observat până acum, aproape toate miresmele toamnei inspiră vitalitate: mirosul frunzelor moarte, mirosul de răşină şi brad, aroma fructelor abia adunate, mirosul pământului reavăn, pe care vântul îl aduce, uneori, în orase, tulburându-ne sufletul. De acest stimul energizant avem mare nevoie în aceasta perioadă de capăt de an, dar, în inima aglomerărilor citadine în care trăim, el, din păcate, nu ajunge. Să părăsim măcar la capăt de săptămână, aglomeraţia străzilor otrăvite cu emanaţii de carburanţi şi s-o luăm pe poteci de pădure, de crânguri, sau pe aleile unui parc. Prima mireasmă care ne va atrage atenţia va fi şi primul nostru medicament: mirosul de frunze moarte, de muşchi şi ciuperci. E suficient să le „prindem” mireasma, pentru ca amintirile din anii copilăriei să ne dăruiască o stare benefică de bucurie şi linişte. Mai ales pentru persoanele foarte stresate si depresive, miresmele de toamnă ale pădurii sunt un veritabil balsam.

Dar culorile ce mocnesc în frunzele ce n-au apucat să se scuture pe pămînt? Exploziile de aur şi de rugină care par să aprindă pădurile? Ei bine şi ele sunt un medicament.

Roşul frunzelor stârneşte pofta de viaţă şi dorul de acţiune, curajul, bucuria de a trăi, este semnalul că în orice moarte există un început; auriul îmblânzeşte şi mângâie, este o culoare afectuasă, care naşte o stare de calm, de-mplinire, de bine în trupul şi-n sufletul tău. La fel ca şi roşul, combate depresia, frica, astenia.

În ceea ce priveşte zilele de toamnă cu cer albastru-infinit, transparent şi strălucitor ca argintul, e suficient să-l contempli doar 10 minute, ca să simţi cum ţi se curaţă mintea şi sufletul de otravă, cum te lepezi de cenuşiul vieţii.

Doctorul soare nu trebuie, nici el uitat. Nu lăsati să treacă o zi, fără să-i dedicaţi o clipă de linişte şi zăbavă, în care să trăiţi, sufleteşte, mirajul prezenţei sale pe cer. Adora-ţi-l, aşa cum făceau strămoşii noştrii înţelepţi, preluaţi-i iradierea şi lăsaţi-vă inundaţi de lumină.

Iarna poate veni, oricând!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s