Scotocesc prin creier după cuvinte pline de optimism, dar nimic nu pare să mă îmbuneze în clipa de faţă… Simt inima cum se zbate printre atâtea lucruri rele, să iasă victorioasă din ploaia de fapte urâte ce se petrec în jurul meu. 😦 Oameni răi, care în loc să-şi vadă de treburile lor, se preocupă să dirijeje altora faptele şi viaţa, oameni invidioşi, urâţi, încruntaţi, care fac gură o zi pentru o bucăţică de paie, oameni fără suflet…
Cine i-a învăţat să fie aşa? Noi care avem creier şi ar trebui să dăm din noi toată dragostea şi să fim meniţi numai pentru fapte frumoase, să trăim armonios… Dar pe măsură ce creştem şi ne înfuntăm cu toţi „răii” din jurul nostru, ne transformăm şi noi, învăţăm să dăm peste nas, la fiecare ocazie ivită 😦 da, învăţ să fiu repulsivă, să plătesc cu moneda cu care mi se oferă… Mă doare sufletul să fiu aşa, dar trebuie să înfrunt ciorile astea ce împânzesc cerul, altfel mă vor doborî, iar la fiecare picaj în gol vor profita…
Uneori aş da timpul înapoi, ca să schimb totul… Dar orice aş încerca să schimb, nimic nu se va clinti şi soarta ar fi aceeaşi. Nu vorbesc de greşeli, doar aş fi vrut un destin altfel, din care să nu rămână fără răspuns veşnic, întrebarea: „De ce?”… Să fi fost schimbate lucruri, fapte, oameni… îmi rămâne doar resemnarea, trebuie să privesc înainte… Sunt doar momente pe care ar trebui să le şifonez ca pe ghemotocul de hârtie şi să le arunc în focul aprig.
Ştiu că n-ar trebui să mă plâng atât, că aş avea atâtea lucruri pentru care să mă bucur: că sunt sănătoasă, că am familia alături de mine, într-un cuvânt-mulţi îmi spun că ar trebui să mă preţuiesc mai mult, dar gândurile se răstoarnă în urma vorbelor şi acţiunilor realizate de cei din jur…
AlyZ 
Asa este omul, imperfect, cu puncte forte, dar si cu slabiciuni; n-avem decat sa ne ferim de slabiciunile noastre, dar si de a celorlalti. In fond, toti oamenii rai sunt demni de mila, necajiti, bolnavi fizic sau psihic si asa-si manifesta ei tristetea interioara, prin rautate, prin razbunare.
Mai bine decat sa intoarcem cu aceeasi moneda oamenilor incorecti, falsi, invidiosi este sa fim indiferenti si sa stam la distanta de ei, sa stabilim noi conexiuni cu oameni sanatosi si de incredere, cu oameni cu teluri inalte si pozitive, doar pe ei trebuie sa ne bizuim si numai cu astfel de oameni de ne-am petrece viata si discutiile de toata ziua; ca sa ajungem sus, trebuie sa ne inconjuram cu oameni mai inalti decat noi, inalti sufleteste si cu mintea.
O seara frumoasa!
Multumesc. Am incercat pe cat posibil sa-i evit… Toata invidia si ura lor, ma mahneste…
O zi minunată!
Asa e in viata ai momente bune si mai putin bune, important e sa treci cu bine peste cele mai putin bune … restul e can-can :)) Zi faina
Totul va fi bine 😦 o zi superba sa ai!
Totdeauna vor exista acesti oameni. Acum am ocazia sa-i vad mai putin, inca stau acasa. Dar cand eram la job vedeam si eu asemenea „ciori” gata sa te atace la orice pas. Habar n-am de ce unii se simt bine asa. Nu stiu cum poate sa te bucure raul pe care-l faci altuia fie si doar cu o vorba „bine plasata”… Pentru mine ei nu inseamna nimic in sensul ca sunt oameni doar cu numele. Cel mai mult imi place sa-i ignor. Pentru ca stiu ca asta le face mai mult rau decat daca ar parea ca-i iau in serios si ar mai si sti asta…
Poti face si tu acelasi lucru…
Ii vad peste tot in jurul meu… La facultate, la bunici, pe strada, oriunde… Sunt aceeasi 😦