Nervi întinşi la maxim…

Revin după o lună şi încerc să devorez rezultatele acţiunilor, emoţiilor şi a tuturor lucrurilor ce s-au petrecut… Cu o lună în urmă eram în culmea bucuriei şi a împlinirii, eram mulţumită şi fericită că mi-am putut îndeplini un obiectiv…

Acum… Nu pot spune acelaşi lucru… Nu e vorba că vreau să renunţ la job, nu voi face asta, dar au intervenit multe lucruri care mă fac să mă gândesc că nu are rost să îmi petrec prea mult timp în acel loc… De ce? Nu pentru că nu vreau, nu pentru că nu fac faţă… ci pentru că mi se pare că se petrec prea multe nedreptăţi, iar acum trăiesc pe pielea mea, vorbele pe care le auzeam şi nu le credeam…

Primul obstacol: timpul liber, care se rezumă în doar o duminică liberă şi aia o dată la două săptămâni… în al doilea rând, stresul e maxim, întotdeauna după ce plec de acolo, mă gândesc dacă nu cumva am uitat să fac ceva şi nu sunt liniştită până a doua zi… Altă chestie ar fi faptul că mă neglijez din ce în ce mai mult: nu îmi fac timp să mănânc… Mă preocup prea mult să fie totul bine şi să fac lucrurile aşa cum trebuie, orgoliul nu vrea să se lase la o parte şi să devină o atmosferă relaxantă 😦

Printre multe altele a mai intervenit o altă problemă (pe care o gândeam uitată)… Mi se pare corect să-mi asum responsabilitatea pentru greşeala făcută, dar în acelaşi timp mi se pare nedrept pentru că lucrurile au fost rezolvate de atunci, iar faptul că a fost prima greşeală (gravă), ar fi trebuit iertată…

Asta nu mai contează şi deşi am atâtea dezavantaje şi prea puţine lucruri bune din toată situaţia asta, nu mă dau bătută doar pentru faptul că ştiam în ce situaţie voi intra şi am acceptat asta pentru că trebuia să încep de undeva şi cel mai mult m-am bucurat că am primit şansa asta, după ce alte uşi mi-au fost închise…

Am întâlnit tot felul de oameni, şi deşi stiam că există multă răutate, acum am văzut că există o mare diversitate: răi, mofturoşi, nepăsători, urâţi, murdari, odioşi, dezordonaţi, veseli, frumoşi, haioşi, drăguţi, comunicativi, oameni cărora le pasă de noi, înţelegători… Dacă ar fi toţi ca ultimii enumeraţi, ar fi o lume prea frumoasă, dar ca şi culorile, există o mare diversitate de persoane…

Anunțuri

4 gânduri despre „Nervi întinşi la maxim…

  1. Draga mea, cel mai bine este sa nu iti faci foarte mari iluzii niciodata in legatura cu un loc de munca. Nici in privinta oamenilor care de fapt sunt oameni si ei, cu bune si cu rele. Poate unii cu mai multe rele, altii cu mai multe bune…dar in ansamblu, trebuie sa existe un echilibru. Stiu, sfaturi sunt usor de dat dar nici nu e vreun sfat ceea ce spun eu. Cred ca doar trebuie sa ai mai multa rabdare, adica nu te grabi sa renunti cumva la acest job. E pacat. Si…fara prea mari iluzii 🙂
    Te pup!

  2. Cand am citit acest articol..m-am vazut pe mine. Si eu am trecut prin ce ai trecut tu. Am invatat foarte multe lucruri timp de un an de zile. Si zilnic trebuie sa fac fata stresului, invidiei, nedreptatii. Si culmea, sunt foarte buna la ce fac. Dar nimeni pare sa nu vada asta! Dar stii ce? Toate aceste momente in care ai impresia ca nu mai poti, te formeaza ca om, iti formeaza caracterul. Si da, ca sa ajungi undeva sus, trebuie sa incepi de jos. Nu cunosc detalii despre locul tau de munca, dar imi doresc sa poti progresa cat mai mult si sa ajungi cat mai sus. Bafta! :*

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s