Cuvinte… Aruncam cu ele atat de usor… E simplu sa spui: „De ce ai plecat de acolo?”, „De ce ai facut…?”, „De ce? … De ce? … ”
Pentru ca… nu am vrut sa trec prin ce am trecut, as fi facut orice sa pot evita acest lucru… nu a fost usor si nimeni, absolut nimeni nu ma poate judeca fara motiv! De-asta deseori tac… si prefer sa tin pt mine, pentru ca nu stii… Pentru ca m-am saturat sa fiu judecata…
M-am saturat ca atunci cand am nevoie de o vorba calda sa-mi ridice moralul… imi spui una care ma darama… imi striveste sufletul. Am preferat sa tac, sa nu te implic, sa nu te ingrijorez… Ai fi spus: „Lasa totul balta… si vino acasa…” si nu puteam renunta intr-un moment atat de dificil, delicat si greu… Nu puteam pur si simplu sa-mi fac bagajul si sa vin acasa…
Ma doare ca am tacut, dar m-ar fi durut mai tare sa vorbesc… M-ar fi durut mai tare sa ma judecati cu motive… pentru ca-n fond, ma judecati si fara… Stiu ca-i greu fara mine si e dorul apasator… la fel il simt si eu… si nu de putine ori, am adormit gandindu-ma la voi, ca sunteti singuri, fiind singurul vostru sprijin…
Dar asa mi-a fost destinul, asa a fost sa fie… Nu vreau altceva decat sa-mi fiti alaturi… Sa aud cuvinte de incurajare… Atat…
Greu a fost si inca este… dar cosmarul s-a terminat… greu este sa o iei de la capat… dar candva o sa rasara soarele…
Stiu asta si-l astept cu nerabdare…
