Răscolind lista de bloguri, am citit un articol care m-a făcut să tresar…
„-Timpule, de ce ai pasul așa grăbit?
-Pentru că vreau să trăiesc din plin. Hai şi tu! Zboară cu mine.
-Nu pot!
-De ce?
-Îmi e frică.
-De cine? De ce?
-Mi-e frică să nu mi se frângă aripile. Să mă împiedic. Să nu vărs lacrimi. Să nu rănesc. Să nu fiu rănită. Să nu mă schimb.
-:)) :)) :))
– De ce râzi timpule?
– Pentru că ai trăit toate astea.
– Nu înțeleg.”
Continuare: Convorbire cu timpul
Mi-a plăcut foarte mult şi nu m-am putut abţine să nu-l împărtăşesc 😕 O zi frumoasă tuturor! 🙂
Ps: Plecată în pustietate!
AlyZ 
Frumoasa postare
Stiu 🙂
Wow….. eu chiar le-am trait. Deci am zburat cu timpul, sunt înca pe aripile lui!!! 🙂
E bine 🙂
Frumos:x hmm pustietate iar?:))
Da… plec in cateva minute 😦
Mda…timpul face ce vrea… Ca si viata.
Cum te-ai distrat in pustietate?
:)) ca-n pustietate :)) am pierdut timpul citind o carte naspa despre oameni morti si alte bazaconii :)) n-am inteles nimic din ea 😐 Deci, daca asta a dost distracie… :))
Rareori mi-a fost teama ca imi frang aripile zburand. Si regret ca uneori nu am avut curaj sa incerc.
E bine macar ca ai avut sentimentul asta de putine ori 🙂