Nebunie…

Am nevoie de linişte… Dar liniştea îmi tulbură gândurile, le întoarce pe toate părţile şi conduc la nebunie… Nebunia de care mi-a fost teamă întotdeauna, frica de singurătate, frica de a rămâne doar eu şi vârtejul de amintiri în care cad pradă…


Viaţa îmi pune un nou obstacol în cale, îmi creează noi bariere, pe care nu ştiu cum să le cioplesc să-mi creez un drum liniştit… Nu m-am aşteptat vreodată să fiu eu pusă într-un asemenea scenariu, să înfrunt un rol de telenovelă… Cum spuneam: nu mă mai surprinde nimic…
Rănilor abia cicatrizate, li se alătură zgârieturi care ard… Gândurile sunt tulburi, se zbat în cămăruţa lor din creier să găsească liniştea de după furtună… Se schingiuiesc între ele, se ceartă cu inima, provocând haosul…

16 gânduri despre „Nebunie…

  1. Cum ai avut vointa pana acum sa reusesti sa cicatrizezi ranile asa trebuie sa ai si acum putere sa nu le lasi sa se redeschida…sa treci peste cu capul sus

    1. Se pare ca toate au luat-o razna 😦 de mai bine de jumatate de an, am parte de tot felul de stari, iar trecerea de la una la alta e una instantanee… Nu sunt rau, dar nici prea bine. Doar ok 😐

      1. Hello! 🙂
        Din cuvintele scrise aici razbate nelinistea, dar am inteles ca poti si stii sa zambesti! Am inteles ca zambetul te doare, dar il porti pe buze – deci isi va face loc si in suflet – e o lege a Firii, sa zic asa…
        Sfaturi nu pot da! Ce fac eu in asemenea momente e mai mult decat posibil (si probabil) sa nu se potriveasca si pentru tine. Totusi, poate e ceva de facut: lasa gandurile, sentimentele, toate nelinistile sa te cuprinda… Nu te vor distruge! Din contra! Vei vedea cum se consuma singure!
        Schimba numai ceea ce stii ca poti schimba (si ar trebui sa si vrei sa faci schimbarea), celelalte lasa-le sa se auto-consume!

        Iti doresc ca sperantele sa ti se materializeze!
        Viata fericita!

  2. Pingback: Delir « AlyZ
  3. da! stii ca e o vorba: „viata bate filmul”
    eu care nu ma uitam la telenovele, din franturi, mi-am dat seama ca parca sunt scene reale din viata 🙂
    asa ca, da, mai traim telenovele in propriile noastre vieti

Lasă un comentariu