Words…

După aproape două săptămâni, cred că ar fi bine să scriu egal şi să aflu concluziile… De ce zic două săptămâni? Pentru că de atunci a început o etapă importantă, de atunci s-au schimbat diverse lucruri, schimbări multe… Am momente când timpul trece prea greu, doar mergând pe stradă… parcă nu se mai ajung la destinaţie, când mă simt ca un roboţel, făcând aceleaşi lucruri, tind să cred că a devenit totul mecanic… 😕

Sunt foarte fericită, că în sfârşit a sosit răspunsul mult aşteptat, că după atâtea răspunsuri negative, am primit unul bun. Am învăţat multe lucruri, socializez cu cei din jur (persoane noi amabile, sau mai puţin amabile)… Trebuie să-mi păstrez calmul, să fiu mereu zâmbitoare şi cei mai important: atenţie maximă! De două ori am păţit-o şi intrasem în panică… Dar lucrurile s-au rezolvat. Alimentaţia cam lasă de dorit… Dar după toate astea, cu prea puţin timp liber, slăbită, nu mă simt obosită, iar toată lumea îmi spune că e prea puţin pentru eforturile depuse, însă sunt mulţumită. De ce? Pentru că în sfârşit am putut începe de undeva, că-mi pot descoperi calităţile! 🙂

În altă ordine de idei… Azi, îmi simt inima chinuită… Încep să cred că am o problemă… Că undeva greşesc că devin prea familiară cu toată lumea şi dintr-o dată apare o barieră… Cel mai ciudat lucru, e că mereu îmi dau seama când intervine ceva, când acea persoană se distanţează… şi din acel moment… Se pune punct şi atât! Oare unde greşesc?…